Azi am avut o discutie interesanta cu o colega de-a mea. Discutie aparent simpla dar care m-a facut sa postez aici un subiect legat de formarea omului si autoeducatia pe care si-o face fiecare individ in parte inca din anii de liceu.
Sunt psihologi care afirma ca unu-i copil ii poti ”citi” caracterul in proportie de 50% inca din burtica mamei, inca din momentul in care incepe sa prinda viata si putere in acel loc protejat. Se spune ca felul in care loveste cu piciorusele lui burta mamei, durerile pe care le provoaca acestea, agitatia, transcriu intr-o mare masura ceea ce v-a deveni el mai tarziu.
Daca in mare parte astea le putem cataloga drept mituri, cu adevarat ne putem spune cuvantul in anii de liceu cand fostii bebelusi au devenit adolescenti si vor fi maturi atunci cand vor creste. Am rulat in mintea mea un film cu fostii mei colegi, cu persoane pe care le-am cunoscut mai tarziu si care era in anii de liceu si chiar cu mine. Astfel am format 3 categorii de viitori maturi;
1 Acei copii extrem de buni, care erau placuti de toti, care invatau atunci cand trebuia si cat trebuia, care erau populari si stiau sa se si distreze, acei copii care puteau purta conversatii inteligente cu profesorii, care se incadrau in orice peisaj, care nu radeau niciodata ca retarzii prin tramvaie, nu faceau prea mult zgomot, dar suficient totusi ca sa-si faca simtita prezenta la vreo petrecere sau banchet. Acesti copii sunt aparent perfecti. Suficient de educati, suficient de inteligenti, puternici si cu o structura buna.
2 Copii introverti asa cum eram si eu.Invata ptr ca trebuie si nu ptr ca vor sa invete neaparat tot ce li se impune. Sunt sociabili cu toata lumea si nu neaparat ptr ca plac pe toata lumea, educati cu profesorii din respect ptr varsta si statutul lor social si nu neaparat ptr ca sunt de acord cu modul lor de predare a unei anumite materii, copii care mereu isi pun intrebari si mereu incearca sa gaseasca raspunsuri iar in fuctie de astea sa-si gaseasca un drum in viata cat mai bun din punctul lor de vedere. Acest gen de copil pare a nu-si gasi linistea pana nu stie exact pe ce drum trebuie sa o apuce si par acel gen de oameni care mai tarziu nu suporta ingradirea cuvantului si al opiniei, nu le plac alegerile in masa sau sistemul de cireada. Din punctul meu de vedere acest soi de copii au numai 50% sanse de reusita. Ei pot ajunge mari lideri si foarte sus sau pot cadea fara posibilitatea de redresare vreodata. Pentru a urca le trebuie o imensa putere, o coloana vertebrala de fier si o mare tarie de caracter. Toate acestea trebuie sa aibe ca rezultat o luciditate aproape perfecta asupra lucrurilor astfel incat sa-si poata sustine parerile pana in panzele albe si sa fie cu adevarat niste lideri. Pentru acesti copii cale de mijloc nu exista.
3 In cea de a treia categorie intra acei copii care cred ca toata lumea este a lor. Acest gen de copii care sfideaza tot si pe toti, vorbesc in doi peri cu profesorii si cu parintii, iau in ras tot ce este in jurul lor, nu au simtul responsabilitatii, nu stiu decat de “distrcatie” si se cred mari, tari si smecheri vor creste mai tarziu adulti fara principii, care alearga intr-un neant fara sfarsit. Am cunoscut un astfel de om si mai tarziu. Un om care se afla in aceasta categorie in liceu. Un om provenit dintr-o familie modesta dar educata, dar care nu avea si nu are pic de esenta, nu are o constructie sanatoasa si care nu s-a autoeducat in nici un fel ci se plange ca nu a avut oameni de calitate in jur ca si cand eu i-am ales, care pune totul pe baza norocului cum ca el nu ar fi avut noroc sau ca familia nu l-a sustinut. Din pacate acei copii ajunsi in cercuri din care nu au stiut sa ia decat ceea ce era rau fara sa faca o distinctie clara tocmai ptr ca nu au avut niciodata principii si nu au stiu ce vor. Cred ca din acest motiv exista oameni tineri intre 25-30 de ani care nu stiu inca ce vor sau care spun mai in gluma mai in serios ca pana la 30 de ani vor castiga 1 milion de euro. Sunt acei oameni care nu au respectat nici o regula nici macar din bun simt, oameni care viseaza cai verzi pe pereti, care nu au avut nici o credinta, care au cazut prada viciilor si care nu sunt suficienti de puternici sa se ridice din mocirla.
Am citit intr-o carte cu multe influente psihologice ca un om la inceputul maturitatii trebuie sa-si raspunda la 3 intrebari: 1 cine sunt? 2 ce fac? si 3 cat castig? Odata ce un om ajunge sa-si raspunda la aceste intrebari atunci a devenit un responsabil si matur si poate incepe sa construiasca. Atata timp cat un om care lucreaza pe achizitii si spune ca vrea sa castige milioane de euro cum am cunoscut eu pe cineva este clar ca omul ala este in lumea lui care este departe de realitatea ce ne inconjoara. Se spune ca este bine sa ai vise numai ca unii si le creaza din filme si li se pare ca propria lor viata poate deveni acel film.
Astea fiind spuse atat am putut eu cunoaste si atat spun. Consider ca un om poate sa-si schimbe un drum si poate lupta, dar structura sub nici o forma nu o poti schimba. Despre anii pierduti prosteste fara a invata nimic, fara a acumula nici un fel de cunostinta decat cele privitoare la distractii nici nu am ce sa mai spun. Imi este mila de acei oameni care cred ca si apropiindu-se vertiginos de varsta de 30 de ani spun ca este timp sa invete de toate si este timp sa gaseasca raspunsuri, cand de fapt ei acum nu se numesc decat niste bolovani. Din pacate vor vedea mai tarziu ca ceea ce trebuiau sa invete in adolescenta ei le pretind a le afla la o varta in care constructiile realizate ar trebui sa aibe deja o temelie in ceea ce priveste studiile, cariera si o familie a lor!!!!
