M-am decis sa scriu despre subiectul “blog” ptr ca am tot inceput sa citesc bloguri de cand m-am apucat sa-l scriu pe al meu.Am gasit bloguri de la interesante, la frumoase si atat, de la jurnale, la polemici, de la politice, la culturale. Am citit si atat de multe lucruri incat mi-am format in mare o parere dar o intrebare mi-a strabatut mintea ne reusind sa-mi raspund nici pana acum.
Intrebarea ar fi : de ce fratilor va apucati de scris bloguri?
Prima care raspunde sunt eu; Eu Roxana Ene m-am apucat sa scriu blogul la indemnul unui prieten care mi-a spus ca atunci cand scrii iti limpezesti gandurile, sufletul sau informatiile pe care le detii. In primul rand acel prieten mi-a creat blogul, apoi eu m-am gandit in ce categorie sa-l incadrez. Am hotarat sa fie un fel de jurnal din viata mea, a prietenilor si a celor din jurul meu care-mi capteaza atentia cu o anumita tema. Apoi m-am decis sa presar cate o poezie, sau melodie care a avut un impact asupra mea intr-o anumita poveste a vietii mele. Si uite asa m-am apucat sa scriu atunci cand am avut timp, atunci cand eram trista, atunci cand eram fericita, atunci mi-am dat seama ca am ce impartasii.
Zilele trecute insa primesc de pe o adresa necunoscuta, un “fel de blog” si spun asta ptr ca acela nu este nici pe departe blog cu un comentariu ciudat” citeste si razi”. Surprinsa de acest lucru, deschid fereastra si ma apuc sa citesc de jos in sus, de la prima, la ultima postare si raman surprinsa. Numele nu am sa-l scriu aici ptr ca este irelevant, dar pot sa-mi pun aceeasi intrebare” de ce va apucati sa faceti un lucru daca nu sunteti in stare?????? “
Am ajuns la concluzia ca ptr a scrie un blog la fel ca si in viata nu este o mare filozifie, nu-ti trebuie talent sau vreo educatie aparte, nu trebuie sa ai o anumita religie sau orientare sexuala. Oricine vrea, poate sa aibe un blog. Intr-un blog poti posta un singur articol sau poti posta mii. Mie un blog imi spune multe despre un om. Ca de exemplu acel blog pe care l-am primit “intamplator”. Porneste amenintator cu ce mult va scrie, ce va drege, ca poate, ca vrea, ca stie, ca este tare si mare si va arata asta in ciuda “dusmanilor” …etc. Am stat si mi-am luat o cana de cafea si o tigara si ma gandeam ca am dat pentru un Bendeac 2 sau poate un Mircea Badea. Mare mi-a fost surprinderea ca dupa “amenintarea” cu ce ne va lumina pe noi ….nu mai dau peste nimic. De fapt imi cer iertare dau peste urari, o critica ca la asta suntem noi toti buni si peste un faimos serial….waw ….am devenit mai inteligenta, mai cultivata intelectual si spiritual …am devenit mai open minde! Am uitat sa specific ca acel asa zis blog este in moarte clinica de prin 2009.
Am ajuns sa inteleg cu timpul ca asa cum facem lucrurile minore, le facem si pe cele marete. Ma intreb de ce noi oamenii ne tot apucam sa facem ceva fara sa gandim in prealabil daca suntem sau nu capabili sa ducem la bun sfarsit. Unii ar spune ca risca si este de inteles aceasta gandire, dar cei care afirma acest lucru cu siguranta vor incerca sa duca la bun sfarsit ceea ce si-au propus, chiar daca norocul poate nu le surade. …dar totusi vorbim de un simplu blog desi unii il numesc un fel de meserie sau de spovedanie. Admir acesti oameni curajosi care chiar daca nu cunosc unde va duce un drum, cu siguranta vor pasi pe el.
Astea fiind spune; dragii mei, nu va pune nimeni sa faceti anumite lucruri ci voi singuri va apucati, iar daca nu sunteti in stare nu mai chinuiti “publicul” cu etalarea “unui talent” care de fapt nu exista, ba chiar este unul infect. Nu mai considerati ca lauda de sine este si sanatoasa si ca ii dati gurii sa manance ptr a va lauda. Oamenii cu cat sunt mai laudarosi, cu atat sunt mai patetci.Daca nici macar nu avem motive de lauda deja devenim gretosi.
Dragii mei, daca mancati un r…..t, mancati-l pana la capat ca altfel se impute in farfurie!
